Thursday, 6 March 2014

Gesturi

Ma duc azi dimimeata la Poli sa-mi fac cerere de extensie pe inca un an, sa-mi pot sustine disertatia la vara, nu de alta, dar sa mai dau niste bani pe o diploma ce-o tin in dulap, fara sa am de gand sa profesez sau sa am habar despre domeniu.
Asta e, in viziunea mea, metoda de a-ti construi coaiele grele, faci baza (studii, diploma etc), apoi profesezi ( mergi spre varf). La cate diplome am acumulat, pronind de la premisa asta, voi fi un fel de Mafalda, la un moment dat. Sexy, nu?
Inca nu am curaj sa-mi bag picioarele in tot si sa ma bat cu sistemul, fara diploma. Cand mi se urca la cap mai spun ca ma duc in varf de munte, fac fotosinteza sau traiesc din ce produc eu direct, in gradina.

Intre timp, mananc o salata "sanatoasa" la KFC si beau o cafea oribila, ca sa se faca ora 12 sa intru la decan cu cererea aia. Nu m-am sincronizat bine cu orarul, dar ce sa comentez, ca minunatul de profesor care ma indruma, chiar isi a interesul si se informeaza si se documenteaza ca sa treaca "puisorul" (eu) clasa (alias diploma de master). Mi-e si rusine, sper sa-i pot intoarce, intr-o zi, aceasta atentie, interes, ajutor sau cum vreti sa-i spuneti.

Abia ridic privirea din farfurie si din telefon. Muzica e cam tare si nu pot vorbi eficient la telefon, asa ca analizez programul meu, notez idei in agenda, ma stramb la cafea, tastez pe facebook si mai prind, de ici de colo, cate un ton mai ridicat, rasetul unui copil, o geanta faina sau niste tocuri interesante la cate o fata....

La un moment dat, imi atrag atentia doua tipe din fata mea, una cu un make-up mai strident ce se hlizea si cealalta, care vorbea peste umar cu unu din spatele ei, de la alta masa si careia nu i-am vazut mutra.

Ea: "ciao, ce faci ma?" (eleva, ghicesc)
El: "Hai ca vin langa tine" (parand stanjenit sa vorbeasca peste mese, de altfel, un tip simplu, lookul minerului: blugi albastri, hanorac cu gluga gen 50Cent).
Ea: "Te bate nevasta-ta" (si parand stanjenita fata de cealalta tipa, ca ametzitu asta vrea sa vina sa stea de vorba cu ele, divele)
El: "De ce?" (Deja era in picioare, isi pregatea tava, sa o mute la maaa fetelor).
Ea: "Ca stai cu femei frumoase" (mucoasa! - cu alte cuvinte eu sunt prea sus pentru tine si by the way nevasta-ta e urata- si zambea stanjenita dandu-si ochii peste cap ca prostu nu intelege ca ea nu-i curioasa de el)
El: "Nu-i problema"- zice intr-un gest de disperare hormonala, as zice, fara sa o bage in mortii masii pe cretina, dar varsand cafeaua pe masa, pe jos, adaugand un penibil ranjet de bou la imperecheat.
Ea:  "Da vezi ca io plec, ba" - elegant, nu? -macar se scoate.
El: "Oricum nu veneam!" - zice infrant de replica, ranjetul de regret fals si cafeaua varsata, si se aseaza pe partea cealalta a mesei cu spatele la ele.
Ele se ridica si pleaca, tipul cu un scaun mai incoace, care a auzit toata discutia, zambeste ironic si le masoara pe fete, deja in picioare, spre iesire.
Vine fata cu mopul, zambeste, aproba ceva, umilitul gesticuleaza ... si isi zambesc, cazand de acord ca a fost un accident, dar nu e nimic grav. Bag de seama ca "el"-ul nu era chiar un insuportabil. Se curata dovezile penibilului, la masa vine, dupa un timp, un cuplu.

Hmmmm...

Eu saptamana trecuta m-am intalnit la Curtea Berarilor cu unu, tipu' a venit la mine in casa, a mancat si a baut la masa mea umila si scorojita, am ras, glumit si jucat table si totusi, acum, nici nu s-a ridicat sa ma salute. No problemo, coaiele mele ma tin stabila si nu-mi pica epoletii, asa ca am mers eu sa-l salut, sa-i dau mana si sa-i urez o seara faina in continuare. Ma bucur ca te-am vazut "prietene". Gust amar spalat cu bere. Las' ca trece.

Concluzie:
Orice gest, controlat sau necontrolat, spune ceva despre tine ca om.



Wednesday, 19 February 2014

DegeabISME

În timp ce unii se ceartă pe articole încălcate din protocoale, pe mizeria din spitale, pe chiloti şi alţii se războiesc, ca la noi, pe vremuri, îşi serbează ziua de naştere sau îşi aruncă ciorapii în WC, în Finlanda e noapte, în Timişoara e sexy. Nouă ne place sexy, altfel nu merge.

Pe ici, pe colo se mai plânge câte unu' de viaţa grea, de taxe şi impozite, de câinii care ne fură, ne mai minunăm de cadavre furate din spitale şi cam aşa trece ziua, galopând printre ştiri, noutăţi, şi frustrări, fără să ne întrebăm cu adevărat care e diferenţa între oul alb şi oul maro.

Ei bine ... dar ce-ati vrea? 
Să grădinărim? - ne ţine de foame?
Să facem club de carte, apoi să dezbatem utopiile altora? - ne ţine de foame?
Să înfrumuseţăm gratis spaţiile publice? - ne tine de foame?
Sa notăm toate ideile bune, care ne vin, dar sunt greu de realizat? - ne tine de foame?

Care e valoarea nutriţională a activităţilor zilnice?
Trebuie chiar totul să ne ţină de foame? Şi dacă da, care foame?

Ca să-ţi potoleşti foamea, cel puţin în teorie, ar fi indicat să munceşti (fie că munceşti pentru spirit, pentru bani, pentru muşchi, pentru cunoaştere, pentru experienţă, pentru binele altora, pentru papuci noi).

Dar ce înseamnă munca? 

Unii spun că decât să lucrezi degeaba, mai bine stai degeaba, alţii ...mai tineri, se plâng că angajatorii vor tineri, creativi, dinamici şi cu muuuuuultă experienţă :))

ATENŢIE
Acesta este un material prin care susţin voluntariatul!


Din păcate nu am sute de ore de voluntariat, iar, în accepţiunea mea, voluntar nu înseamnă numai plantat de copaci şi mângâiat căţei prin parcuri, nu că asta n-ar fi fain, din când în când.

Mulţi dintre noi, vrem să fim angajaţi la firme mari, faine, de renume, la care considerăm că avem acces ori prin superskills şi experienţă ( deci peste vreo sută de ani), ori prin recomandare (alias nepotism, la noi). Considerăm că entuziasmul sau tinereţea sunt suficiente, că teoria din şcoală oricum nu are legătură cu practica de la job, că experienţa vine muncind şi că why bother, că oricum la un moment dat suntem exploataţi.

Faină viaţă nu? Abia aştept să fac copii şi să le spun grozăvia! Să le spun că dacă stai ca trifoiul cu patru foi şi faci fotosinteză, vin oamenii şi te admiră şi te vor lângă ei! Iar tu trifoiule, prin simplul răsărit al soarelui, ţi-ai îndeplinit cu succes destinul!

Ştiu că mulţi îşi rup gâtul să facă, să dreagă, se lupta cu economia, preconcepţiile, taxele, discriminarea, dar azi nu-mi propun sa fiu politically correct!

Azi îmi propun să le dau un şut în fund celor care au scris în CV numai numele şi adresa, că nimeni nu i-a angajat, că de unde experienţă, că e tineri, săracii (scuzaţi-mi agramaticalităţile)!
Să-i trimit la voluntariat, oricare ar fi ăla, să înveţe şi ei ce-i aia echipă, expirmare, negociere, raport de muncă, competiţie, ONG ş.a.m.d. . Măcar să nu mai fie degeabişti fără experienţa, ci să fie degeabişti cu o lungă listă de lucrat pe gratis, care-i face mai angajabili, la un moment dat.

Dacă în urma acestui text vă apucă un dor de ducă, iacătă loc unde aşteptăm degeabiştii să voluntarieze pentru ţâţe. 








Monday, 17 February 2014

Dragoste cu sila

Ieri trebuia să dau un răspuns vis-a-vis de blogul meu. N-am făcut-o că nu era omul online.
Să vedeţi despre ce e vorba:
îmi scrie un tip pe facebook, cu care aş fi fost colegă de facultă, la un moment dat, că vrea să-mi facă site pentru blog: hosting gratuit, desing mai fain ( adica template-ul ales de mine e urât, nu? ), mai multe opţiuni, fără reclame etc.
Zic, nu mă interesează, e suficient cât îmi oferă contul de google, chiar daca e pe subdomeniu. Nu consider că sunt eu nu ştiu ce personalitate, cu idei măreţe, activitate intensă şi imagine de creat sau păstrat. Nu vreau să dedic mai mult timp decât este necesar acestei noi pasiuni ale mele.



Mai trece o săptămână, mai postez şi eu trăiri de-ale mele, PAC, iar apare tipul: ce zici, cum zici? - mai detaliază, mai propune.
Zic: mă gândesc până duminică ( în sinea mea, să mă consult cu tehnicianul de serviciu alias boyfriend, care e mai în temă decât mine cu chestiile astea).
La un moment dat mă înştiinţează că a cumpărat domeniul, există şi mă aşteaptă.
M-a amuzat insistenţa lui.
Sincer, nu ştiu ce să fac. Adica omu' ăsta zice că face, că drege, totul fain frumos şi gratis. Am un an să mă gândesc dacă vreau să devin proprietar pe domeniu, daca vreau mi-l dă, dacă nu, se şterge, şi gata. Fără contracte, fără obligaţii.

Sună prea....hmmm

Nu ştiu dacă sunt pe undeva intenţii ascunse, sau ce talent nemaipomenit a văzut la mine, însă acum îmi dau seama că nu am nevoie de un spaţiu tot desenat cu floricele şi rezoluţii profi etc etc întrucât eu nu fac asta de profesie, unu la mână şi pe deasupra nu mă încântă formele fără fond (adica degeaba am o pagina toată fashion dacă io scriu numa kkt), doi la mână zic să cresc un pic, să prindă contur treaba (daca va fi să fie) şi abia apoi apare nevoia de "aspect comercial".

Nu ştiu ce biznis e ăsta, eu prefer să stau în banca mea, să mă bucur de ceea ce am, în limita puterilor şi cunoştinţelor mele, să nu depind de nimeni când îmi vine să-mi vărs web-ciorba în public.

Mulţumesc pentru atenţia şi intenţia omului, îi urez succes în activitatea viitoare, sper să facă uz într-un mod creativ de domeniul proaspăt achiziţionat şi să nu-mi poarte pică pentru alegerea mea şi pentru modul în care am decis să răspund propunerii lui.

Dragoste cu sila nu se poate.



Friday, 14 February 2014

Thursday, 13 February 2014

Yahoo! te salvează

Not a morning person!
E prea devreme, încă n-am băut cafea şi nu îmi vin cuvintele.
Am deschis mailurile să citesc ce-a mai intrat de aseară până acu, verific facebook, blog, deschid articolele ale căror titluri îmi spun ceva ... şi uite asa mi se umple ziua, apar materiale, păreri, idei etc.

Nu pot să fac abstracţie de inimioara de la Yahoo! Mă distrează prea tare!
Au pus ăştia o "aplicaţie" sau ce-o fi, langa butonul de "compose", care îţi formulează un mail pentru cine vrei tu, în funcţie de trei stări pe care le poţi avea pe 14 februarie.

Nu mai despic firul în patru, că uneori o imagine face cât o mie de cuvinte şi oricum nu mi-am alocat timp pentru blog, azi. Deci , mai jos screenshot-urile








Have a nice day ppl!

Wednesday, 12 February 2014

Bărbaţii sunt gay dacă:

Azi... una din zilele în care lucrez din vârful patului, cu TV-ul pe fundal, căştile conectate la tel, să nu cumva să mă obosesc să tastez prea mult, îmtâmplător cu iubitul "homeoffice" ... fac ce fac de obicei: trimit mailuri, citesc, scriu, planific, programez etc etc. 
Numai ce-am luat micul dejul, la ora 13, mi-a picat bine, stau şi mă uit în gol măcar vreo cinci minute, apoi caut ceva de trăncănit pe fundal, mai departe la TV.

Era Dr. OZ, acest "mama omida" care ştie tot, face tot, e expert în orice domeniu, bla bla bla, perfectul şi absolutul.
N-am văzut de la început, dar, la un momet dat, în platou, o zăresc pe Kirstie Alley. Piii, draga de ea, ce-a îmbătrânit, îmi zic, rulându-mi îm cap, muzată şi oarecum melancolică, mutrele ei din "Look Who's Talking Now". 

Tipa vorbea despre modul în care a reuşit să slăbească - fără a fi, de fapt slabă, dar am înteles că ar fi avut niste probleme cu greutatea o lungă perioadă de timp, şi adevărul e, că nu mi-o amintesc vreo slăbănoagă, ceea ce e bine ;) - detalia  metodele utilizate şi instrumentele, apoi a arătat nişte preparate, care cică sunt tote, absolut toate, organice şi preparate de ea. Nu am auzit-o să vorbească de sport, însă repet, nu am văzut emisiunea de la început. Bottom line, nu mi se părea că spune rahaturi, dar nici vreo minune schimbătoare de viaţă.

Buuuun zic, tipic, actriţe chinuite de imagine, standarde, tinereţe veşnică ..... HA îmi zic, ce puii mei vorbeşte ea despre dietă şi mâncare, calorii măsurate, ca şi cum ar fi vreun expert nutriţionist cu studii de specialitate, cu viaţa petrecută în laborator, pe teste şi experimente.... e ACTRIŢĂ.

Deja aveam nervi ...
mai trimit un mail, mai beau o gură de cafea .... dr. Oz continuă ... apoi reclame, apoi altă secţiune a emisiunii: 
ne arată, DOCTORUL, 3 divorţate, care au devenit un fel de grup vesel, care-şi petrec timpul împreună încercând să treacă peste trauma divorţului. Ne arată astea cum îşi fac copitele cu lac, masaj, freze, o bârfă, un gloss pe botic etc.
La un moment dat, madam Kirstie intră iarăşi în cadru, deja cu rol de mare sfătuicioasă despre divorţuri. Bun , zic în sinea mea, a trecut şi ea printr-un divorţ, o avea ceva de spus despre asta. Şi spune, şi spune ... ba o ascult ba îmi văd de treabă.

PAC mi se taie filmul!

Era la faza în care avea pe o masă nişte produse ... bere, parmezan şi mai două chestii pe care nu le-am reţinut. 
Auz' înţelepciunea supremă: dacă la întâlnirile pe care le ai cu bărbaţi, după divorţ, observi la ei în frigider bere şi şuncă înseamnă că tipul nu e bun. Dacă au parmezan şi nu mai ştiu ce, ori e gay ori e bun de ... e bun!




Aş începe prin a mă întreba, ce dracu să cauţi la om în frigider la prima întâlnire? - dar ca să nu pic în plasa stereotipiilor şi preconcepţiilor, nu zic ce e "normal" să se întâmple la prima întâlnire cu un tip. Pentru că normalul meu nu e şi normalul altcuiva. Apoi, de când dracu contează ce are omu' în frigider? Adică dacă are parmezan în firgider, nu mai contează că după un an de relaţie te bate de te stinge? Şi dacă nu ... de ce ar fi gay, un barbat cu parmezan în frigider? Dacă-l ţine la sertaru' cu cremă de pantofi, e mai bine?

.... simţeam tensiunea şi disperarea divorţatelor...

N-am mai putut, am făcut scurtcircuit, am stins TV-ul şi am eliminat multitudinea de alte argumente şi comentarii faţă de "sfaturile" imbecilei.

Şi totuşi bărbaţii care sunt gay, sunt gay dacă sunt gay (adică exclusiv orientare sexuală) sau sunt gay dacă au parmezan în frigider?

Oh doamne!
Asta are doi copii adolescenţi. Dacă eram eu fii'sa o băteam cu triunghiul de parmezan de-o resetam. Nu că aş promova violenţa ...
Băga-mi-aş ceva în stereotipiile mamii voastre! La ce s-o fi gândit Dr. OZ în perfecţiunea lui? Să ascundă bericicile ASAP că-l paşte divorţul?