Pornografie culinară

Hmmmm

Nu ştiu cum sună treaba asta, dar se pare că pentru unii, sau mai bine zis, pentru cei mai mulţi dintre noi, a mânca e una din plăcerile vieţii. Pentru alţi ... e pasiune, altă dată e responsabilitate, ori disciplină, chiar obligaţie sau pedeapsă, însă raaaaaar, sau niciodată nu am întâlnit un om care să transforme gătitul în plăcere, dincolo de papilele gustative.

"Mănânci şi cu ochii" mai zice câteodată .... 

Am mai zis că nu-mi place să gătesc. Faţă de alte persoane cu care mai stau de vorbă pe tema asta, nu mă încântă să văd toate ingredientele aşezate pe masa de lucru, nu gust de 10 ori mânarea în timp ce gătesc, nu o aranjez în farfurie până nu mai arată a mâncare.... fac asa.... o treabă rapidă (sau nu) cu care să trăiesc până data viitoare când e musai sa mai fac ceva. Pesonal, mă încântă mirosul apoi gustul şi deloc aspectul. Probabil mi se trage din copilărie, că mama, femeie industrializată, nu se omora să-mi facă te miri ce opere de artă. Mâncăm ca să trăim, nu trăim ca să mâncăm. Nici tradiţionala cină în familie nu se cam făcea, că fiecare cu programul şi bioritumul lui, mai mult sau mai puţin prezent pe acasă, deci pentru mine nu e ... ceva sacru.

Eh .. "condamnarea" mi-a venit odată cu minunăţia asta de băiat, singur la părinţi, pe care mama l-a răsfăţat cu prăjituri si feluri de papa, care mai de care mai bibilite, gâdilate şi gustate. Omul nu mănâncă singur, adica veşnic trebe însoţitor (de bol), nu trânteşte orice oricum în farfurie, nu vrea compromisuri şi musai instrumente adecvate. Pe lângă astea, vrea chestii diferite în farfurie, de-a lungul zilei, să fie proaspete, aranjate, descântate, colorate, etc.

Apăi, îmi pare rău stimabile, eu n-am nici tragere, nici vreme şi nici plăcerea să vin zilnic, de două ori, cel puţin, cu ceva nou şi gustos, pe masă ( a nu se înţelege că protestez, doar că 

La început ( când era sita nouă ) îmi era drag să gătesc numai pentru noi doi, de altfel, aveam şi mai mult timp de alocat acestui capitol. Ştiam să fac nişte feluri gustoase, bune, săţioase.... şi rapide oarecum. După o vreme îmi găseam mai mult treabă pe la comp, curăţenie, cumpărături, birou decât la cratiţă. Tânărul se găsea în poziţia de a ma aştepta acasă cu masa pusă (uff ce norocoasă sunt! îmi ziceam).

Orice minune ţine trei zile! Mă gândeam că pot tolera lipsa de disciplină şi curăţenie prin casă, inclusiv bucătărie, atât timp cât găteşte el mai mult. Şi găteşte bine! (am început să mă rotunjesc în obraji, şolduri :P, după cum se vede ). Relaţia noastră a început sa se transforme normal, într-una în care nu mai alergăm bezmetici prin cluburi( nu că n-a fost fain), ci preferăm să stăm acasă, să MÂNCĂM ceva făcut de mâinile noastre, la un film, leneveală etc.

La un moment dat mă aşteptam să se plictisească, ştiţi voi ... monotonie, alte obiective de viitor care mai inhibă omul, acesta, în cele din urmă căutând să scape de cotidian într-o lume cu gagici, poze sexy pe net, mai o revistă deocheată, mai verifici ce mai face colegă nush care pe facebook .... etc.etc.

Eh oameni buni, omu' meu salivează si băleşte prin magazine cand vede o bucăţică bună ... de carne. I se umezesc ochii la reţete cu poze pe net, şi se caută prn frigider şi dulapuri de ingrediente.
Când îl văd .... nu ştiu dacă să mă bucur sau nu, momentan, mă amuză teribil pornografia .... culinară pe care o urmăreşte, şi mă întreb dacă fiecare bărbat caută ce nu are acasă, şi dacă în categoria asta se încadrează ... o femeie pasionată de gătit ... sau măcar talentată în bucătărie.

sursa foto

Poftă bună!

persoane PUBICE

OMG ce-mi zice boyfriendu candu intre acu in dormitor:
"pupy, pupy, hai sa-ti arat cevaaaaaaaa"
cik un hacker a spart ceva cloud de la apple a furat neste treburi si a publicat pe torente etc etc
Se face ca era o zi de sfarsit de vara, numai ca sfarsitul de vara era si sfarsit de cariera si sfarshit de imagine de good girl a unor vedetiste, adeca, poze nud, tzatze, buci, cururi cu tot felul de chestii introduse intre paranteze si acolade .. eh ce sa-i faci
Urmeaza ce? sa se ridice in atmosfera un nor de la eruptiile de sperma, care va afecta zborurile avioanelor si stratul de ozon, ca eruptia lui Eyjafjallajökull din 2010, se imbogatesc niste patroni de reviste de scandal, scade pe bursa Apple si primeste premiu emisiunea care face cele mai multe vedete sa recunoasca in direct ca e true ce vedem pe torente.

Ce pot sa zic .... tocmai mi-a fost distrusa copilaria ( adica cea de sapt trecuta, cand am urmarit toate episoadele din Downton Abbey) cu imagini cu Jessica Brown Findlay.

 Deci probabil vom detecta  ca o serie de persoane sunt PUBICE in loc de publice.

Pumni in gura

Va amintiti cand starletele de pe la noi faceau poze deocheate prin reviste de specialitate, declarand ca totul e pentru o cauza nobila si banii vor fi donati in scopuri caritabile etc etc?

Recent mi s-a propus sa fac ceva poze nud tot pentru o cauza nobila. M-am gandit o vreme la ideea asta insa decizia am luat-o pe loc. Ma mustra constiinta (ca de ce m-am decis din impuls), insa de multe ori se intampla ca prima reactie sa fie si cea corecta, desi nu sunt fan al oamenilor care nu-si gandesc actiunile/deciziile.

Buuun ... pe tema asta .... a activitatilor pentru caritate, m-am amuzat teribil zilele trecute cand am urmarit un spot publicitar la antene.

Trebuie sa spun ca dincolo de amuzament, initiativa, ca si celelalte ale BGS, e una buna, de apreciat.

Iata clipul aici , cu care am inteles ca au castigat si niste premii .
In capul meu suna si altfel " pentru scopuri caritabile BGS iti da pumni in gura. Vino pe xy septembrie sa-ti iei pumnul in gura de mergi cu spatele ..."

Ice Bucket Challenge

Nu pot sa ignor viteza cu care s-a preluat acest trend ....
Americanii-s de vina! ... sa zic asa

In fine ... nu sunt fan, ma dezgusta spiritul de turma ... dar daca tot suntem " pe provocari" propun pentru romanasii nostrii caniculari ca odata cu galeata cu apa si gheata sa puna si oleaca de sapun acolo ....

When in Rome .....

De ziua mea ....

Lume lume, ieri a fost ziua mea ...

am primit muuuuulte urari, pupici, mesaje, telefoane

am primit flori, imbratisari, cadouri

Ma bucur ca multi dintre oamenii din jurul meu au gasit timp sa se gandeasca la mine, sa-mi ureze "la multi ani!" si sa fie, chiar si pentru cateva secunde, parte din ziua mea speciala.

Nu m-am sarbatorit, nu stiu de ce, dar de muuuulti ani, ba chiar dintotdeauna, nu mi-a placut sa-mi tin ziua, in schimb, am vopsit poarta la garaj, am smuls iarba din gradinuta de flori, am maturat, spalat vase, mi-am permis sa nu lucrez pentru job (ce aroganta :P ), am avut timp sa ma gandesc la ce-mi doresc sa fac pe viitor, am scanat trecutul .... episod, episod, episod

Mi-a placut mult ca m-a sunat lumea, mi-au urat sanatate si fericire, si sincer, chiar cred ca ma gasesc in perioada a vietii mele in care spun ca sunt multumita cu ceea ce fac, cine sunt si ceea ce am realizat pana acum. 

Ma topesc dupa familia mea, ma recucereste zilnic iubitul, mi-e un suflet pereche fratele meu, am cei mai faini prieteni, cele mai smechere cunostiinte, cei mai dragalasi admiratori, cei mai cool colegi, cei mai de treaba vecini. 

Ma simt iubita, ma simt apreciata, ma simt admirata! It's good to be me these days :)

Va multumesc, oameni frumosi, ca sunteti in viata mea!

Foştii colegi de clasă

Anul acesta mi-am dorit mult să-mi revăd foştii colegi de generală şi liceu, aşa că am pus mâna pe telefon şi am început sa-i sun.

Motiv? Nu ştiu, cred că eram curioasă despre ce mai face fiecare. Recent, am ajuns la concluzia că networkingul e instrumentul viitorului (nu ca până acum nu ar fi fost un instrument foarte eficient, sub o formă sau alta). Realizând că o parte bună din oamenii pe care-i cunosc, provin din şcolile prin care am trecut, îmi dau seama că nu mai ştiu nimic despre o bună parte din ei, şi viceversa. 

Practic colegii din şcoala generală au disparut de pe faţa pământului şi o bună parte dintre cei din liceu. Cum se face ca oameni din anturajul meu, ani de zile, cu care mă vedeam zilnic şi cu care îmi petreceam, poate, mai mult timp decât cu familia să dispară pur şi simplu ( din zonă, din oraş, din ţară ... din peisaj ) fără ca măcar să marcheze, cumva, în memoria mea, evenimentul?

Mda.... fiecare a fost repartizat la liceu, deci nu ne-am mai vazut aşa des ... e firesc, imi zic, unele se mai mărită şi pleacă din zonă, alţii pleacă la muncă în străinătate, ceilalţi pe la facultăţi pe nu ştiu unde ..... Ici colo, de-a lungul celor 13 ani de la generală şi 9 de la liceu, m-am mai întâlnit, în trecere, pe stradă, pe holuri, pe la diverse evenimente, cu unii dintre ei, recunoscându-ne feţele, salutându-ne politicos şi veşnic în criză de timp.

Ştiam despre fetele din clasă unde locuiesc, dacă au fraţi, surori, unde locuiesc, de cine sunt îndrăgostite ... pfffff o adevărată enciclopedie :)

S-au întâmplat atâtea ... nu ştiu ce au ajuns, ce s-a ales de ei - întrebări fireşti - suntem la vârsta la care ne cam aşezăm ( casă, masă, copii, profesie, carieră, relaţii etc.). Nimic!

Pasul 1: căutare pe facebook

Pasul 2: telefonat

Pasul 3: întâlnire face2face

Rezultate: cu unii m-am rezumat la discuţii online, alţii s-au întâlnit cu mine, iar alţii sunt de negăsit.

La întâlnire câţiva au crezut că m-am întâlnit cu ei să le cer bani împrumut sau sa le vând ceva, alţii se aşteptau ca, la un momend dat, să scot din poşetă, plicul cu invitaţia la nuntă, unii, să-i convertesc sau să-i racolez, la te miri ce organizaţii =))

În fine, eu mă bucur că i-am văzut, că mi-am petecit, pe ici pe colo, networkul, că ştiu că mă pot baza pe unii dintre ei, pentru muzică la nuntă, poze, boală, avocaţi, îmbrăcăminte, bănci, accesorii, clinici private, cosmetică, inginerie, arhitectură etc. La urma urmei, în viaţă, mereu ai nevoie de cunoştinte ( pile şi relaţii), de ce nu ar fi chiar foştii colegi?

Senzaţii: am vorbit cu oameni cu care nu m-am văzut de peste 10 ani, cu o comoditate imposibil de anticipat. Expresii faciale şi atitudini atât de familiare, căldură şi bucurie pentru revedere, chiar şi atitudinea jucăuşă de elev, coleg de clasă.

... între timp mi-am găsit şi albumul foto din liceu, fontiţa de finalul clasei a VIII-a, oracolul din a VI-a .... deci urmează să continui ... 

Colegii voştri ce mai fac?

Cu ce senzaţie aţi finalizat şcoala? Ce impresii aţi lăsat?

Cu ce inimă vă vor revedea oamenii ăştia, la un moment dat?

Gesturi

Ma duc azi dimimeata la Poli sa-mi fac cerere de extensie pe inca un an, sa-mi pot sustine disertatia la vara, nu de alta, dar sa mai dau niste bani pe o diploma ce-o tin in dulap, fara sa am de gand sa profesez sau sa am habar despre domeniu.

Asta e, in viziunea mea, metoda de a-ti construi coaiele grele, faci baza (studii, diploma etc), apoi profesezi ( mergi spre varf). La cate diplome am acumulat, pronind de la premisa asta, voi fi un fel de Mafalda, la un moment dat. Sexy, nu?

Inca nu am curaj sa-mi bag picioarele in tot si sa ma bat cu sistemul, fara diploma. Cand mi se urca la cap mai spun ca ma duc in varf de munte, fac fotosinteza sau traiesc din ce produc eu direct, in gradina.

Intre timp, mananc o salata "sanatoasa" la KFC si beau o cafea oribila, ca sa se faca ora 12 sa intru la decan cu cererea aia. Nu m-am sincronizat bine cu orarul, dar ce sa comentez, ca minunatul de profesor care ma indruma, chiar isi a interesul si se informeaza si se documenteaza ca sa treaca "puisorul" (eu) clasa (alias diploma de master). Mi-e si rusine, sper sa-i pot intoarce, intr-o zi, aceasta atentie, interes, ajutor sau cum vreti sa-i spuneti.

Abia ridic privirea din farfurie si din telefon. Muzica e cam tare si nu pot vorbi eficient la telefon, asa ca analizez programul meu, notez idei in agenda, ma stramb la cafea, tastez pe facebook si mai prind, de ici de colo, cate un ton mai ridicat, rasetul unui copil, o geanta faina sau niste tocuri interesante la cate o fata....

La un moment dat, imi atrag atentia doua tipe din fata mea, una cu un make-up mai strident ce se hlizea si cealalta, care vorbea peste umar cu unu din spatele ei, de la alta masa si careia nu i-am vazut mutra.

Ea: "ciao, ce faci ma?" (eleva, ghicesc)

El: "Hai ca vin langa tine" (parand stanjenit sa vorbeasca peste mese, de altfel, un tip simplu, lookul minerului: blugi albastri, hanorac cu gluga gen 50Cent).

Ea: "Te bate nevasta-ta" (si parand stanjenita fata de cealalta tipa, ca ametzitu asta vrea sa vina sa stea de vorba cu ele, divele)

El: "De ce?" (Deja era in picioare, isi pregatea tava, sa o mute la maaa fetelor).

Ea: "Ca stai cu femei frumoase" (mucoasa! - cu alte cuvinte eu sunt prea sus pentru tine si by the way nevasta-ta e urata- si zambea stanjenita dandu-si ochii peste cap ca prostu nu intelege ca ea nu-i curioasa de el)

El: "Nu-i problema"- zice intr-un gest de disperare hormonala, as zice, fara sa o bage in mortii masii pe cretina, dar varsand cafeaua pe masa, pe jos, adaugand un penibil ranjet de bou la imperecheat.

Ea:  "Da vezi ca io plec, ba" - elegant, nu? -macar se scoate.

El: "Oricum nu veneam!" - zice infrant de replica, ranjetul de regret fals si cafeaua varsata, si se aseaza pe partea cealalta a mesei cu spatele la ele.

Ele se ridica si pleaca, tipul cu un scaun mai incoace, care a auzit toata discutia, zambeste ironic si le masoara pe fete, deja in picioare, spre iesire.

Vine fata cu mopul, zambeste, aproba ceva, umilitul gesticuleaza ... si isi zambesc, cazand de acord ca a fost un accident, dar nu e nimic grav. Bag de seama ca "el"-ul nu era chiar un insuportabil. Se curata dovezile penibilului, la masa vine, dupa un timp, un cuplu.

Hmmmm...

Eu saptamana trecuta m-am intalnit la Curtea Berarilor cu unu, tipu' a venit la mine in casa, a mancat si a baut la masa mea umila si scorojita, am ras, glumit si jucat table si totusi, acum, nici nu s-a ridicat sa ma salute. No problemo, coaiele mele ma tin stabila si nu-mi pica epoletii, asa ca am mers eu sa-l salut, sa-i dau mana si sa-i urez o seara faina in continuare. Ma bucur ca te-am vazut "prietene". Gust amar spalat cu bere. Las' ca trece.

Concluzie:

Orice gest, controlat sau necontrolat, spune ceva despre tine ca om.