Business attire

Iată că de data aceasta vreau să împart cu voi câteva sfaturi utile pe care le-am învățat de-a lungul timpului în cariera mea de până acum.

Ce înseamnă ținuta de business pentru mine

Enjoy!

Necenzurat: Obiectul și subiectul violului

De ani buni nu mă mai uit la știrile de la ora 5 pentru că, pur și simplu, m-am săturat de modul detaliat și inspirațional, cu care știriștii descriu cazurile de babe violate sau femei bătute și aruncate în stradă.

M-am gândit mult ce titlu să pun acestui material, mai ales că-mi vin în minte atât de multe gânduri legate de subiectul ăsta, concluzionând că cel mai bine e să le pun pe toate în conținut.

Am citit târziu despre cazul fetei violate de cei 7, mai mult pentru că mi s-a invadat pagina de facebook cu titluri și titluri, decât că m-ar fi interesat în mod direct să știu care-i faza. Astfel, am parcurs articol cu articol, link cu link până m-am lămurit cum stă treaba, între timp m-a sunat prietena mea și am renunțat la lectură pentru a sta de povești cu ea, fără să-mi dau seama că tot despre asta vorbeam, direct sau indirect.

ISTORIC

Când eram în clasa a șasea au venit la noi în clasă niște tipi care s-au oferit ca vinerea, după ore, să ne învețe câte ceva despre astronomie.

Eu am fost mereu fata care, când era mică, avea multe întrebări despre ”Doamne Doamne”: unde stă, de ce stă acolo, cum aude și vede El tot ce fac și ce spun...etc.
La întrebările astea îmi răspundea de obicei bunică-mea, în măsura și în limita educației primite, incluzând superstițiile moștenite de ea, la sat, în vremurile alea.
Bunica are 7 clase și bunicu avea 4 clase, m-au iubit enorm și m-au învățat multe lucruri, pe care, abia mai târziu le-am triat și le-am separat în VALORI și SUPERTIȚII.
Am învățat ce înseamnă să te ții de cuvânt, să fi om, să dai bună ziua și să spui mulțumesc, dar și că dacă stai pe colțul mesei nu te mai măriți (și era grav să nu te măriți, nu?), sau dacă mănânci colțul de pâine te va iubi soacra, sau dacă te întinzi la masă îți pleacă îngerașul, sau că e păcat să intri pe stop în biserică.

Vă dați seama ce de întrebări aveam în clasa a șasea, mai ales că învățam la școală științe ale naturii și religie deopotrivă.
Cum să nu vreau să mă lămuresc despre cât de adevărat și prezent e Dumnezeu în viata noastră, cum stă treaba cu alte planete, cât de departe sunt etc?
Așadar, m-am înscris bucuroasă la ”cursul suplimentar”, chiar dacă avea loc vinerea după ore și majoritatea colegilor o întindeau bucuroși acasă. Mi-am cumpărat caiet pentru a-mi lua notițe, am învățat cum se calculează un an lumină și cât de mic e Pământul față de alte planete ... toate până într-o zi când am fost urecheată de directoarea școlii pe hol, la ieșirea din școală:

D: - ”Ce umblu cu imbecilii ăștia?”

Se face că imbecilii (frați) erau niște absolvenți de facultă, pasionați de subiectul astronomiei, la vreo 22-25 de ani, cărora directoarea nu le-a permis să predea la noi și nici să intre în școală. Cu toate astea, au intrat, elevii neștiind nimic despre discuțiile anterioare ”de culise” care s-au finalizat cu mari contre și interzicerea accesului acestora, în cele din urmă fiind tras la răspundere doar gardianul de serviciu, pentru scăparea lui, acesta fiind angajat privat și plătit din banii strânși de părinți pentru un plus de siguranță a copiilor în perimetrul școlii.
Dar, nu asta e povestea relevantă, ci cea despre intâmplarea din anul următor.

În clasa a șaptea (aveam vreo 13 ani) era foarte fain: eu și colega mea de bancă ne înțelegeam de minune, eram superbune la franceză, profa de desen ne dădea proiecte extra pentru evenimentele școlii, profa de muzică ne ruga să ne implicăm în organizarea serbărilor de sezon, sau la campionatele de fotbal, handbal, basket, profa de sport ne lăsa să ne facem ”coregrafia” pentru pauzele dintre reprizele de joc, profa de mate ne urmarea să nu cumva să copiem, iarăși, tema de la vreo colegă, iar cea de română și cea de engleză ne pregăteau diverse teme suplimentare pentru olimpiadă sau pentru intrarea cu succes la un liceu bun, după examenul de Capacitate.
Pfff ce vremuri .... era fain!
Grupul nostru de fete era popular, ne știa toată școala.
Aveam părul lung, și cum nu era uniformă în școală, ne permiteam să ne asortăm țoalele pentru fiecare zi de școală, diferit, dar nu în afara modei Andre sau Spice Girls din vremea aia.
Evident că era important să nu ne facem de râs între colegi și în special colege.
Eram prezente la toate orele, aranjate, pieptănate, împletite, asortate și aveam în ghiozdan, pe lângă recuzita școlară și pe cealaltă, ajutătoare la imagine (tampoane, strugurel, pila de ungii, piaptăn, oglindă, șervețele umede și uscate, agrafe etc).
Pe vremea aia, eram îndrăgostită de un băiat pe care l-am cunoscut la sat la bunici, deci tot efortul de la școală: munca pentru învățat și dedicația pentru popularitate sau activități extra, aveau scop strict ca imagine în fața celorlate fete, sau de dragul competiției,  sau aprecierea în grupul de prieteni și anturaj, sau pentru laude de la profesori și părinți.

Asta m-a dus cu gândul că deși nu am găsit niciunde cum arată fata violată, aș fi vrut să o văd să-mi dau seama dacă am ceva în comun cu ea, mai ales că înțelegeam prin ce trece.

Într-o zi, la ora de sport, m-a abordat un golan al zonei, care avea acces în curtea școlii pentru că era fost elev și se înțelegea bine cu gardianul, plus că directoarea a avut strălucita idee, pentru un ban în plus, să aprobe deschiderea unui club de internet în curtea școlii, la care avea acces oricine.
Știam de el ca și de ceilalți șmecheri care atârnau, cât era ziua de lungă, ba prin curtea școlii, ba prin clasele și sălile de sport, mâncând semințe și se pipăindu-se cu fetele din echipa de handbal (care aveau reputația ca fiind mai proaste la învățătură și mai ușuratice, sau chiar golance, mai ales că vedeam sau auzeam cum mai păruiau câte o fraieră prin toaleta fetelor plus că nu părea să le fie rușine să intre în toaleta băieților).
Să revin: a trimis ”un lacheu” să-mi transmită că mă chemase la el și totodată să-mi spună că dacă nu mă duc să vorbim, vine și mă bate.
De rușine și de frică să nu mă facă de cacao în curtea școlii, m-am dus.
M-a întrebat cum mă cheamă și de la ce oră am chiulit, i-am zis cum mă cheamă și că sunt la ora de sport, de-aia sunt în curtea școlii.
M-a luat de mână și m-a dus spre ieșirea din curtea școlii, în paralel, un alt prieten de-al lui, a luat o altă colegă de-a mea, de clasă și am plecat.

Îmi amintesc că-mi tremurau genunchii și vocea, dar încercam să nu plâng și nu-mi dădeam seama dacă cealaltă fată zâmbește pe bune sau joacă teatru. Mergeam cu pași mărunți fără să zic nimic, în timp ce baieții fumau pe stradă și se înjurau în stilul specific.
Am intrat într-un apartament în care mirosea puternic a tutun și a stătut.
M-a dus direct în camera din spate și mi-a ridicat bluza, i-am zis că nu vreau să fac nimic și că oricum sunt virgină. Începusem să vorbesc orice .... să-l întreb dacă are frați, dacă stă în zonă, dacă părințți lui nu se întreabă ce face toată ziua, la ce liceu e, dacă-i place ceva anume, orice, numai să-mi cumpăr timp să mă închei înapoi la sutien sau la pantaloni, again and again.
Și-a dat jos șortul ... l-am văzut, era erect și epilat, mi-a zis să pun mâna ... am pus ... n-am mai văzut una live, până atunci, pusesem mâna parcă mai mult să-l împing... de ... ”mâner” .... nu mai știu.

A sunat telefonul, s-a deschis ușa și tipul celălalt i-a zis că tre să ne scoată afară că vine poliția.

M-am luat de mână cu colega și am plecat înapoi la școală, nu-mi amintresc ce-am vorbit pe drum sau dacă am vorbit.
În fața școlii colega mea de bancă și mai una, D., urlau turbate când m-au văzut.
D. mi-a dat o palmă : ”Unde dracu ai fost?”
Cred ca eram în stare de șoc, îmi bătea așa de tare inima...
Am intrat la oră și m-am așezat în banca mea, aveam un zâmbet tâmp pe față, încercând să aplanez privirile și șușotelile colegilor din clasă și să o fac cumva pe D. să mă lase dracului în pace.
În pauză a venit D. la mine iarăși, m-a luat de mână și m-a dus la toaleta fetelor unde m-a întrebat ce s-a întâmplat.
I-am zis ... dându-mi seama că nici măcar nu m-am spălat pe mâini.

De aici încolo a început nebunia ... tipa a chemat-o pe dirigă și i-a povestit ce s-a întâmplat; asta m-a trimis acasă și mi-a chemat părinții la școală.
A doua zi la directorat, intru în birou, tata se așează, mă așez și eu:
DirectoareaȘ ”A!, nu ești tu fata care s-a încurcat anul trecut cu ăia cu astronomia? Păi tu ai probleme deja, draga mea!”
Tata a luat foc: ” ce dracu căutau derbedeii ăia în școală? cine sunt? pentru ce plătim gardian? colega ei spune ca s-a dus la gardian și ăsta mâncând biscuiți a replicat ”nu vezi că se duce singură?, ce să-i fac eu?”...

Eu nu întelegeam de ce atunci când am intrat în biroul directoarei, aceasta și-a amintit despre mine numai din prisma celor cu astronomia, din anul precedent.

Am mers la poliție, am declarat ce s-a întâmplat, am mers la medicul legist (care de altfel a fost și primul control gineco din viața mea), apoi la nenumărate consilii profesorale. 

Care au fost măsurile și urmările?
Binențeles că am devenit subiectul discuțiilor din pauze și din ore, atât dintre colegii de clasă și restul școlii, cât și dintre profesori, la cancelarie.
Eram ”violata, neviolată” a școlii.

Am terminat clasa a șaptea cu media 7 la purtare, pentru incidentul pe care l-am creat.

EU?!!!???

Acasă trebuia să ajung în max 10 minute, altfel ai mei, deja erau pe drum (numai ei știu ce a fost în sufletul lor).
Tata a decis că trebuie să mă tundă scurt ca pe frate-miu, iar mama mi-a luat toate bluzele mulate din dulap și le-a ascuns la ea în dulap într-o pungă.

Nu au mai contat activitățile mele din școală, olimpiadele la care am fost, implicarea în proiecte ... nu au cântărit nimic, fix un rahat. Totul s-a rezumat, nu la ceea ce-am pățit EU, sau cum mă simt EU, ci la cum este afectată imaginea. Imaginea cui? A tuturor, a școlii, a clasei, a părinților mei ...

Eram fata care și-a căutat-o, eram colega din cauza căreia fetele nu mai puteau fi vizitate de iubiții lor din afara școlii, eram un stress în plus pentru părinții mei.
Mama colegei mele de bancă a venit la noi acasă să se lămurească ce fel de oameni suntem și dacă o mai lasă pe fică-sa cu mine în bancă.

Bunica s-a certat cu tata, că nu trebia să-mi taie părul.

Mă tot întrebam dacă e vina mea că mi-au crescut sânii încă din clasa a patra și ce legătură are părul lung cu erecția ăluia?

O vreme se intra în școală numai cu ecuson și stiu că s-a redus numărul golanilor din curtea școlii. Am auzit că golanul a primit ordin de restricție, nu avea voie pe lângă școală (ceea ce era un pic ciudat, căci acolo locuia) și nu avea voie, binențeles să vorbească cu mine și nici să se apropie de mine.
Tata și polițistul care a investigat incidentul, se cunoșteau și stiu că i-a oferit ocazia să-l altoiască pe tânăr în noaptea în care a fost reținut pentru declarații. A refuzat, îmi amintesc că a zis că-i e frică să nu-l omoare, iar mama îl potolea spunând că totuși nu am nimic. Nu am fost bătută.

Dar violată? Violată am fost sau nu?

Acum, după mai bine de 10 ani, mă gândesc cu răceală și fără emoție la întâmplarea asta.
O vreme tata nu a prea vorbit cu mine, ca înainte, când îmi răspundea lung și explicit la orice întrebare, oricât ar fi fost de prostească. A devenit tipul ăla din filmele americane cu mesaj pe tricou:

Îmi vin în minte o grămadă de episoade, dinainte sau de după incident, pe care oarecum le leg de evenimentul ăsta supermediatizat.
Tata încerca să mă avertizeze, în stilul specific umoristic și în limita pregătirii lui (la urma urmei nici bunicii mei nu au avut educație sexuală deloc și nici nu i-au făcut tatei, iar la școală i s-a spus că e bine ca băieții să se spele o dată pe săptămână și fetele mai des), despre ce vor și cum vor de fapt băieții.

Tot ce mi-a spus, explicat și tot ce a încercat să mă învețe despre relația cu sexul opus, o fi fost din propriile experiente, din trăirile prietenilor lui, din filme, din ce-a citit ...

Am apreciat mereu sinceritatea lui, e un om foarte deschis și și-a dedicat mult timp să mă învețe să fiu tare, să nu fiu emotivă, să iau decizii după ce judec bine ce vreau, să nu mă las prinsă în trenduri și să ajung fac lucruri doar pentru că se poartă, pe care nu vreau, de fapt, să le fac.
Știu că nu m-a lăsat să-mi vopsesc părul niciodată, ”după 18 ani, mai vorbim” în schimb, nu mi-a impus mai nimic.
Mereu negociam schimbările, fie ele legate direct de mine sau legate de familie, imi explica de ce trebuie să fac unele lucruri și de ce nu trebuie, altele, îmi dădea exemple, așa cum pute și cum știa. Cred ca și capacitatea mea de înțelegere și absorbție a informației a avut de-a face, mult, cu modul în care mi-au rămas lucrurile astea percepute.

M-a invățat să am părere și să mi-o exprim, fără să jignesc pe alții, să nu fiu în extreme.
A pus foarte mare accent pe bun simț, să nu mint și să nu mă laud.

Poate de aici pornirile mele să demonstrez că pot face orice poate face un bărbat, de aici încăpățânarea de a nu întra în niciun joc de minciuni și subînțelesuri, de aici evit să laud pe cineva sau să mă laud cu ceva, chiar și atunci când trebuie (gen, pentru promovare la lucru).

Oare fata aia, cum a trăit în sat până acum? La ce oră s-a trezit dimineața, cum și-a salutat părinții, vecinii, ce țoale a pus pe ea, ce a lucrat toată ziua, unde a stat, despre ce a vorbit cu prietenii? 
Nu pot să nu mă întreb, din moment ce-mi amintesc atât de clar cum mă SIMȚEAM eu, fără să fi trecut prin ce a trecut ea.

Traume și sechele?

Nu știu dacă am ceva traume de atunci.
Poate am dezvoltat o oarecare suspiciune față de orice bărbat cu care intru în vorbă.
Sunt convinsă până în măduva oaselor că nu poate exista o relație exclusiv de prietenie între sex opuse și că mai devreme sau mai târziu, unul dintre cei doi, vrea și altceva.

O fi de la ceea ce-am pățit atunci și de la modul în care am abordat lucrurile ulterior?

Odată, când eram prin facultă, m-a zis tata că sunt total lipsită de romantism. Cred ca am dezvoltat un scut care să mă apere de penibil și totodată de situații compromițătoare, prin care să-mi pot afecta starea și imaginea. 

Cu siguranță am devenit atunci și sunt și acum complexată de sânii mari pe care-i am. Stau cocoșată, si știu că i-am ascuns din clasa a șaptea, tot liceul și toată perioada facultății. N-am făcut uz niciodată de modul în care arăt, și nu m-am folosit de aspect sau sexualitate niciodată, pentru a obține ceva.

MASS MEDIA

Am crescut cu TV-ul la liber. Ai mei nu s-au ascuns cu filmele de noi. Ne lăsau să ne uităm la seriale, videoclipuri, filme de groază. Am avut TV de mici în cameră, eu si frate-miu.
Ne mai explicau părinții, pe ici pe colo, cum stă treaba, dar mai mult că filmele sunt filme și că e ficțiune (de-aia nu mă speriam niciodată la filmele de groază) decât ca explicație a fenomenului sau să ne educe emoțiile.

Educarea emoțiilor, cred că e foarte importantă. Nu știu câți părinți stăpânesc inteligența emoțională, în așa fel încât, să o transmită copiilor. Sunt convinsă că e un punct inmportant în formarea noastră și este necesar a se aborda în școli.

Am prins vremea Andre, 3Sud Est și mergeam la concerte des.
Tata tot critica ”prostituția mediatică” și mă ironiza că le imitam pe ”crăcănatele și decoltatele” de Andreea Balan și Andreea Antonescu. Își dădea ochii peste cap când băgau ”bebelușele” la cronica cârcotașilor și când salivau ”toate proastele” după rockerii nespălați de prin filmele cu adolescenți.

În liceu m-am ”camuflat” vreo 3 ani în blugi decolorați și tăiați cu tricouri laaaaargi cu trupe, mereu negru, totul negru.
Tata a fost linițtit. Veneam pe jos de la stadion până în lipovei și nu se lua nici dracu de mine. Nu arătam ca o fată hahahah. Îi plăcea că citeam mult, că învăț bine la școală iar iubitul meu era băiat cuminte, finuț, cu care învățam cultură muzicală, îi plăceau pisicile și nu era ”șmecheraș de cartier”- cum descria cu mare succes La familia, în vogă pe vremea aia.
M-am rupt oarecum de trendul se obiectivizare a fetelor, de pițiponceală, de materialism, de american dream ... Pot să spun că nu am fost consumator irațional de media.

Târziu mi-am dat seama de modul în care evoluau fetele din jurul meu, de sămânța pițiponcelilor care pe atunci începeau să apară.
Îmi amintesc de divele liceului care se frământau cu falsă importanță despre lucrui cum ar fi: ” în ce ne îmbrăcăm la balul bobocilior” sau ce anorexisme se mai poartă și care cu care se mai combină pe holurile liceului.
Îmi amintesc de modul în care profesorii se făceau că nu văd cum se ling ăștia de-a doișpea pe coridoare, și cum schimbul de experiență cu francezii era de fapt schimb de fluide, cum româncele erau toate ude când auzeau ”bonjour” și lacrimile de crocodil când pleca autocarul străinilor, din fața școlii. 

Îmi amintesc cum o colegă de clasă a trecut la clasă seral în clasa a zecea, că a aflat că e gravidă. Știu că am vizitat-o la spital, că tot leșina, și mamă-sa a dus-o la spital că nu știa ce are fata. Fata avea fată.

Revenind la subiect, observ că atunci când e vorba de adolescenți ... toată lumea știe, nimeni nu zice nimic.

Știm că au porții extra de hormoni, știm că ar fute și o scorbură de copac, știm că s-ar freca și de o pubelă, oriunde, oricum, oricând și cu oricine.
Știm că multe fete vor atenție și popularitate, și de cele mai multe ori o primesc dacă și numai dacă sunt active sexual, ci nu olimpice la mate.
Știm că băieții au accese de furie și violență și că vor să-și demonstreze forța fizică și bărbăția, prin tot felul de gesturi grandomane; că sunt extremiști și teribiliști cu toții, copiază ca maimuțele orice figurant de pe la TV.

Fetele vor atenție și băieții vor recunoaștere și apreciere.

Dacă suntem puțin atenți și deschiși, putem observa asta foarte ușor.

Aici apare și primul meu titlu.

OBIECTUL violului e femeia (fata).
Atâta timp cât nu se face educație sexuală pe bune ÎN FAMILIE și ÎN SCOLI, fetele vor fi mereu: de vină, de proastă, de curvă, de victimă.
Cele care vor atenție, se vor comporta ca atare: vor cere atenție și vor oferi, la schimb, corpul lor. Corpul lor care este total și perfect pregătit. Au șolduri și țâțe de pe la 10-12 ani, la fel și menstruație, iar dacă nu au educație, nu vor ști niciodată să-și poarte corpul adecvat.
Să nu se aplece ca caprele, să nu vorbească vulgar sau prea explicit, să nu SUGĂ bomboane și înghețată, să aibe grijă ce îmbracă și cum se poartă sunt niște elemente parcă venite din romanele lui Jane Austen, .... parcă țin doar de povești, nu de realitate, nu?

Știu că o să-mi sară în cap tot netul pentru fraza de mai sus, că sună ca și cum fata tre să se cenzureze ca să nu și-o ceară. Că cele care se poartă și îmbracă liber își merită soarta.

Oameni buni, gândiți practic: imaginea unei tipe la vreo 16-18 ani. Are picioare faine, carnea crudă pe ea, țâțele zvelte pe sub tricou, șolduri armonioase, abdomen perfect, nemarcat de vreo naștere sau perioadă mai grea în viață, părul lucios și sănătos ca-n povești, neintoxicat încă, cu alimentația de zi cu zi, e curată, odihnită, zâmbitoare, veselă.
Tipa încă nu are facturi pe cap, probleme reale, responsabilități care o țin abătută, cu privirea în gol. E clar o imagine care atrage. Atrage priviri și atrage fizic. O poate aprecia oricine la fel: o fată frumoasă.
Indiferent în ce e îmbrăcată, oricum, iese în evidență.
Na, acum adăugați și țoale care-i scot în evidență, să zicem, picioarele lungi, sfârcurile sub o bluză semitransparentă și fără sutien căci, la ce i-ar trebui sutien) plus părul lăsat lung pe spate.
Pffff, deja nu mai arată frumos, arată sexy, ceea ce nu e rău. 

Până aici nu mi-au rupt feministele părul din cap.
Fata e faină, e de vis, e de revistă. E fata mamei ca o floare, e fata tatei ca un bibelou.

Acum, găndiți-vă că pe fata asta o poate vedea oricine: vecina din bloc, vizorista care-i judecă pantalonii prea scurți, nenea cu ziarele care-i inspiră parfumul, după ce ea a trecut și i-a lăsat ușa deschisă la scară, ca să poată lăsa corespondența, o văd colegele de clasă, poate un pic invidioase, o văd profesoarele, care, poate-i jignesc acneea ascunsă sub fondul de ten sau unghiile nepotrivit de lungi, dar o văd și hormoneii de colegi mai mici și mai mari de școală, o văd și condamnații în căsnicii nereușite, și șoferii de autobuz și de taxi, și tanti de la casierie, toți oamenii o văd, o văd , o văd....

Câți dintre ăștia ar fute-o? Câți i-ar pipăi bucile? Câți o fluieră? Câți se bagă la o poștă?

Poate ea-și imaginează că s-a gătit frumoasă pentru iubitul ei, băiat cuminte, dar nu-și dă seama că de văzut o vede și alcoolicu de vecin de scară, slinos și scârbos; o vede toată lumea! și cine ar vrea ea să o vadă și cine nu ar vrea să o vadă.

Deci fata nu și-o cere, să fie clar! Fata trebuie educată să înțeleagă mesajul pe care-l transmite despre corpul ei.

Dacă se comportă ca un OBIECT sexual, va fi tratată ca un obiect sexual. Și posibil să ajungă să se comporte așa, nu din cauza părinților sau a lipsei de educație , ci din educația primită pe căile alternativeȘ reviste, TV, videoclipuri, prin formarea de idoli din domeniul showbiz-ului.
Văd foarte important ca fetele să vadă diferențele astea. În primul rând fetele, căci ele poartă corpul.

E advărat că o minte bolnavă vede obiect sexual până și o plăcintă cu mere, nu? Dar până acolo, restul populației trebuie educată că femeia nu este obiect.

Deci, eu sunt curioasă, dacă, din punct de vedere al educației, în cazul mult discutat, a existat OBIECTUL VIOLULUI.
Ce ziceți?

Tata ... și mama

Tot de când eram mică, tata avea ceva scăpări, care cred că-i vin tot din educația primită și nu prea-mi amintesc să o fi auzind pe mama protestând ... tot din educația primită.

Mergea să repare mașini, sau la bar, sau la pescuit.
Eu eram foarte atașată de el și în multe cazuri vroiam să particip.
Acum îmi dau seama că mă loveam de un tip de discriminare de gen, care este foarte des întâlnit în familiile de la noi din țară.

Se amuza cu frate-miu, pe picior de plecare ”Tu nu vi cu noi, ca ai crăpătură. Crăpăturile la bucătărie.”.

Îmi amintesc că-mi doream foarte mult să învăț karate. Îmi plăcea autodisciplina, schemele alea mișto din filme și faptul că mă puteam apăra. Totodată tata știa că nu mă dădeam în spate de la cafteli cu băieții de la joacă și poate credea că cine știe ce-o să le fac:
EU: ”Vreau la karate!”
EL: Nu, aia nu e de fete.” și m-a înscris la un curs de modelling, ca să am ceva activitate, totuși.

Un alt episod e legat de umorul în familie. Desigur e fain și ne unește. E mai bine să ai umor, decât să ai parte de bătăi sau răceală din partea membrilor familiei, însă acum îmi dau seama cât de mult m-a influențat accesul la tipul ăsta de glume misogine.

Am crescut urmărind spectacolele celor de la Vacanta Mare, în vremurile lor bune.
Dacă urmăriți cel puțin spectacolele ”Niște țărani” și ”Toamna mitocanilor” al căror conținut îl știam și îl știu cap-coadă, veți vedea cât de legată este cultura noastră de misoginism, veți vedea prin prisma subiectului cu violul, că băieții cad mereu în picioare, veți vedea că puteți gusta din plin umorul fără să vă scandalizeze abordarea.

Niște texte de prin spectacole:

”Mă cheamă Florea Alninji - mama era nija, adica apărea și dispărea de la tata din pat”. Deci era curvă

”Din animale noi sa ne facem oameni.” - adică e natural să fi brută

”Am adunat toate vacile din sat” - femeile sunt proaste, nu gândesc și funcționează pe principiul efectului de turmă, nu au personalitate, sunt conduse de noi, bărbații ...

Noi fetele

Așa cum am spus la început, nefiind conștiente de mesajul pe care-l transmitem, de cele mai multe ori, noi fetele, ne îmbrăcăm, ne machiem, ne comportăm, în raport cu alte fete. 

Deschis și sincer găsesc, în comportamentul multor fete, lipsa totală a intenției de a cere sau de a face sex.

În adolescență eram capabilă să mă sărut cu iubitul meu ore în șir.
Chiar am fost de mai multe ori în situația penibilă de a ne săruta atât de mult încât m-am întors acasă cu botul roșu și câteva straturi de piele lipsă, de pe buze.
Niciodată n-am plecat de acasă la o aniversare, concert, bal, banchet etc, cu gândul că poate mi-o trage cineva azi.
Genul ăsta de nevoie fiziologică, eu cred că vine mult mai târziu.
În adolescență, vrei atenție și eventual să fi sărutată de tipul care-ți place. Am impresia că nu ai cum să-ți cunoști corpul atât de bine încât să percepi NEVOIA de sex. Hormonii se joacă, apar și dispar, de aici și stările diferite, chiar conflictuale, de la o zi la alta.

Deși mi-am început viața sexuală în adolescență, nu-mi amintesc să fi fost turbată după sex în perioada aia. Am fost curioasă ... mi-a plăcut mai mult filmul întâmplării decât actul în sine.

Aici și uimirea mea, cum că cineva chiar ar crede vreodată că fata aia A VRUT timp de 3 ore cu TOȚI 7. Serios? Pai da o femeie activă sexual, în toate drepturile, duce eroic vreo juma de ora un contact. Hai că un preludiu il duci mai mult, te joci, dar actul în sine .... mi-e greu să cred că plăcerea trece de 30 min.

EDUCAȚIE

Eu cred că nu procurorii și nici vreun politician ar trebui să facă valuri, ci părinții și mai ales psihologii.
Eu cred că părinții și psihologii din țara asta ar trebui să sară de cur în sus, să se adune la o masă cât se poate de rotundă și să CREEZE un PROGRAM EDUCAȚIONAL adaptat la cultura noastră și la situația actuală și să ne lăsăm de a mai copia forme fără fond de prin alte țări.

Ce-mi dau seama, când e vorba de orice situație, e faptul că orice adolescent e capabil să raționeze ce e bine și ce e rău. Ceea ce nu se poate, și adulții trebuie să intervină aici, este că tinerii, prin natura lor, nu anticipeaza pericolul. Nu-si dau seama de intențiile unei alte persoane, decât poate prea târziu. 

Copil poți fi forever, dacă ești privat de educație, informare și propriile experiențe.

Deci, o fată nu poate anticipa intențiile unui băiat, fie ele bune sau rele și e posibil ca nici să nu-și dea seama dacă îi transmite vreun mesaj sexual. La fel, orice băiat, care, mai ales dacă e condus de ”creierul mic”, e incapabil să aprecieze intenția reală a unei fete: dacă vorbește serios sau nu, daca îl place sau nu, dacă se preface sau nu, dacă o doare sau nu.

La urma urmei în asta constă inocența vârstei! Faptul că nu ai experiență nu e de condamnat! Dar când deja, pe lângă lipsa de experiență apare și lipsa de educație și mai mult reaua intenție, avem evenimente de genul acesta, situații marcante, scandaloase și chiar în afara naturii umane.

SUBIECTUL Violului

Subiectul violului, în ochii mei, în toată povestea asta, e de fapt PULA.
Laitmotivul adolescenței. Cât o ai, unde o ai, cât poți, de câte ori poți, cu cine poți, unde poți.

Multe discuții din cotidian se rezumă la această dotare.

Apelativul între prieteni: ”bă pulă, ce mai faci”, ”n-ai coaie dacă nu faci asta”, ”să-ți dau muie, fraiere” etc etc

Bărbăția din cotidian și în special în mediul rural, am impresia, se confirmă numai atunci când facem referire la organul sexual bărbătesc.

E tatuat în subconștientul nostru ca formă de apreciere.

Chiar și eu am în subtitlul blogului ”women with heavy balls” - femei cu coaie grele, ca și cum asta te-ar valida ... 

Bărbăția se validează cu pula!

Vă dați seama cât e de muncă pe subiectul ăsta? Cât avem de învățat? Câte ne lipsesc?

Nu le-a spus nimeni baietilor alora că daca ți se scoală și nimeni nu vrea cu tine, dai drumu la secvență, fuți o labă și te-ai calmat? 

Nu înțelege nimeni că o fată poate face sex cu cine vrea, unde vrea, de câte ori vrea și dacă cu TINE nu vrea, nu faci? TREBUIE să-i respecți alegerea!

Oameni buni, ne dăm oare seama că într-o țară în care Ghiță Ciobanul are 3G, chiar avem infrastructura de a educa în masă? Ne dăm seama că de fapt ceea ce ne lipsește e INTENȚIA?

Băieții ăștia nu au fost educați acasă, nici la școală, nici pe net, nici la birt, nici la o miuță, că bărbăția nu constă în sex-surpriză!

Oricare dintre noi poate identifica în trecutul nostru momente în care lipsa de educație și de informare ne-au făcut rău. Vă imaginați ce ar însemna ca într-adevăr să tragem învățăminte din evenimentul ăsta? Ce corectăm, ce eliminăm, ce adăugăm în viața și în societatea noastră ca să fim mai buni pentru noi, pentru familiile noastre și pentru generația următoare?

Și eu violez.

Citeam că este o formă de viol a intimității dacă îți bagi nasul la mesajele iubitului, pe pagina de facebook a fratelui sau în telefonul mamei.
Da, îmi asum faptul că am crescut cu lacune în păstrarea intimității și că mai am de învățat despre asta, dar cu siguranță nu vreau să fiu un părinte violator (în toate sensurile pe care acest cuvânt le poate avea) pentru copilul meu, iar a-mi asuma nu e suficient, e nevoie să acționez. Așadar, o lecție/temă și pentru mine!

A fii sau a nu fii!

A face un fiu sau a nu face un fiu.
Un fiu înseamnă un copil de sex masculin sau un fiu care va fi BĂRBAT, SOȚ, IUBIT, TATĂ?

Mamele care se dau educate, din zilele noastre, formatoare de opinie și de oameni ați introdus în programa educațională (plan de viitor) pentru băieții voștrii, subiectul ”relația cu sexul opus”?

N-ați vrea să nu mai dezbatem țoale și tunsori cu fițe, ci să abordăm curajos subiectele cu adevărat sensibile?

Eu am descoperit că dacă-i spui unui om ce simți cu adevărat, omul ăla știe cum să se comporte cu tine.
Adică dacă-i spui că nu-ți place să te ia de buci de față cu cunoscuții și că e de fapt un gest pe care-l preferi strict intim, acesta înțelege și se conformează? iar cu timpul ieși din eticheta de a mai fi obiect sexual și ești chiar o persoană! Gioaaaaa!

REALITATEA

Mai citesc tot felul de măsuri eroice legate de pedepsirea celor 7 muște ale Croitorașului.

Eu zic să ne raportăm la realitate și să facem pași mici, dar siguri. 

Castrarea chimică sună bine din mai multe puncte de vedere ale mele:
- odată că un tip deja dereglat nu mai are ocazia să se înmulțească și să deregleze mai departe;
- dacă recidivează, măcar fata nu tre să facă avort sau să crească, cu ură, plod din viol;
- e o formă de pedeapsă adaptată la vremurile noastre.

TOTUȘI, ce castrare chimică? În România? Serios? În țara care nu are nici suficiente vaccinuri antirabice?

Nu știu dacă am avut coerență, mi-am golit sufletul pe subiectul ăsta.

Să citească cine vrea, să comenteze cine vrea.

Vă salut.

tequila tabaco y ron

Nu credeam că aşa devreme în iarnă îmi va fi dor de caldură. 

Oricum .... m-am trezit bine dispusă, şi vreau să vă fac chef de weekend :P

În fiecare iarnă îmi promit că la vară voi sta mai mult la soare ( de parcă aş' înmagazina căldura, hahaha) şi apoi stau şi salivez la alţii care se topesc la soare pe cealaltă parte la globului.

buuuuun .... energie, entuziasm!

Feast your eyes şi compuneţi în minte mediul de băuturi pentru vara :P

Vreau să-mi arăt vaginul!

Mi s-a sculat .... inspiraţia, din nou, când m-am lovit pe pagina Iuliei Albu de pe facebook, de o poză cu Dana Rogoz depuiată toata ca un cioclod timpuriu căruia nu a apucat să i se usuce şi să-i pice ... părul.

Revin, again and again la obsesia tâmpită a fătuţelor din showbiz de a se comporta ca nişte obiecte de uz casnic pentru bărbaţi (gen peruţă de dinţi cu care te freci la măsele vreo 3 luni, pe urmă o înlocuieşti cu alta ... mai fermă) afişând părti ale corpului care se vor erotice, de parcă pe lumea asta, petrolul, poluarea, panourile fotovoltaice, zborul în spaţiu, vindecarea cancerului, preţul kilogramului de grâu si husele de telefon, se rezumă toate la ..... vaginul lor? 

Mai mult decât atât, văd şi o nemăsurată ambiţie de a arăta lumii, că fostele născătoare e oameni şi ele şi cine trebuie să vorbesc cu ele toată lumea! S-a creat un tipar, adică te remarci în lume, ori că esti sexoasă, ori că te-ai sexat cu vreunu', ori că ai sexat pe unu a lu' alta, ori ca te-a surpins cineva sexând pe la colţuri etc, apoi muiere de casă te găseşti în culmea fericirii ca nu te mai încape marimea 8, că poţi să bagi în tine ca vaca ( Vaca, te rog să-mi scuzi expresia) şi totul pe lume e roz şi pufos (şi mâncabil).

După momentul .... MAGIC .... devii toată o mamă, rezultă că eşti un exemplu şi le şti pe toate. Atunci începi să dai lecţii despre cum se merge, cum se beşeşte, cum se salută, cum se vorbeşte, cum se găteşte, cum se poartă, cum se ceartă ..... scoţi cărţi!

Ca şi cum asta nu ar fi suficient, OMENIREA trebuie să ştie că tu încă arăţi bine, că eşti bună, că cineva încă ţi-o mai trage!

Iar eu .... prăpăditul consumator de televizor public, ziar public, revsită publică, internet public, carte publică, în umila mea existenţă TE VĂD, te aud, te miros, te gust.

... îmi privesc în oglindă vaginul deloc "glamorous" .... "Oare ar trebui o poză before şi after ?" să am dovada vremurilor bune? Dar de ce să-i fac poză, cine mai vrea s-o vadă toată ruptă, ciufulită şi zbârcită?

Deci fetelor, anu' ăsta de Halloween zic să ne costumăm în nişte mari vagine să speriem lumea! Să se ştie că avem, că dacă nu-l arătăm oamenii cred că nu avem şi brusc devenim posesoare de .... (inteligenţă, bun gust, talent, opinie, judecată?).  OMG! =))

sursa foto: sfântul Google: http://evilcakes.files.wordpress.com/2013/10/vag1.jpg

Pornografie culinară

Hmmmm

Nu ştiu cum sună treaba asta, dar se pare că pentru unii, sau mai bine zis, pentru cei mai mulţi dintre noi, a mânca e una din plăcerile vieţii. Pentru alţi ... e pasiune, altă dată e responsabilitate, ori disciplină, chiar obligaţie sau pedeapsă, însă raaaaaar, sau niciodată nu am întâlnit un om care să transforme gătitul în plăcere, dincolo de papilele gustative.

"Mănânci şi cu ochii" mai zice câteodată .... 

Am mai zis că nu-mi place să gătesc. Faţă de alte persoane cu care mai stau de vorbă pe tema asta, nu mă încântă să văd toate ingredientele aşezate pe masa de lucru, nu gust de 10 ori mânarea în timp ce gătesc, nu o aranjez în farfurie până nu mai arată a mâncare.... fac asa.... o treabă rapidă (sau nu) cu care să trăiesc până data viitoare când e musai sa mai fac ceva. Pesonal, mă încântă mirosul apoi gustul şi deloc aspectul. Probabil mi se trage din copilărie, că mama, femeie industrializată, nu se omora să-mi facă te miri ce opere de artă. Mâncăm ca să trăim, nu trăim ca să mâncăm. Nici tradiţionala cină în familie nu se cam făcea, că fiecare cu programul şi bioritumul lui, mai mult sau mai puţin prezent pe acasă, deci pentru mine nu e ... ceva sacru.

Eh .. "condamnarea" mi-a venit odată cu minunăţia asta de băiat, singur la părinţi, pe care mama l-a răsfăţat cu prăjituri si feluri de papa, care mai de care mai bibilite, gâdilate şi gustate. Omul nu mănâncă singur, adica veşnic trebe însoţitor (de bol), nu trânteşte orice oricum în farfurie, nu vrea compromisuri şi musai instrumente adecvate. Pe lângă astea, vrea chestii diferite în farfurie, de-a lungul zilei, să fie proaspete, aranjate, descântate, colorate, etc.

Apăi, îmi pare rău stimabile, eu n-am nici tragere, nici vreme şi nici plăcerea să vin zilnic, de două ori, cel puţin, cu ceva nou şi gustos, pe masă ( a nu se înţelege că protestez, doar că 

La început ( când era sita nouă ) îmi era drag să gătesc numai pentru noi doi, de altfel, aveam şi mai mult timp de alocat acestui capitol. Ştiam să fac nişte feluri gustoase, bune, săţioase.... şi rapide oarecum. După o vreme îmi găseam mai mult treabă pe la comp, curăţenie, cumpărături, birou decât la cratiţă. Tânărul se găsea în poziţia de a ma aştepta acasă cu masa pusă (uff ce norocoasă sunt! îmi ziceam).

Orice minune ţine trei zile! Mă gândeam că pot tolera lipsa de disciplină şi curăţenie prin casă, inclusiv bucătărie, atât timp cât găteşte el mai mult. Şi găteşte bine! (am început să mă rotunjesc în obraji, şolduri :P, după cum se vede ). Relaţia noastră a început sa se transforme normal, într-una în care nu mai alergăm bezmetici prin cluburi( nu că n-a fost fain), ci preferăm să stăm acasă, să MÂNCĂM ceva făcut de mâinile noastre, la un film, leneveală etc.

La un moment dat mă aşteptam să se plictisească, ştiţi voi ... monotonie, alte obiective de viitor care mai inhibă omul, acesta, în cele din urmă căutând să scape de cotidian într-o lume cu gagici, poze sexy pe net, mai o revistă deocheată, mai verifici ce mai face colegă nush care pe facebook .... etc.etc.

Eh oameni buni, omu' meu salivează si băleşte prin magazine cand vede o bucăţică bună ... de carne. I se umezesc ochii la reţete cu poze pe net, şi se caută prn frigider şi dulapuri de ingrediente.
Când îl văd .... nu ştiu dacă să mă bucur sau nu, momentan, mă amuză teribil pornografia .... culinară pe care o urmăreşte, şi mă întreb dacă fiecare bărbat caută ce nu are acasă, şi dacă în categoria asta se încadrează ... o femeie pasionată de gătit ... sau măcar talentată în bucătărie.

sursa foto

Poftă bună!

persoane PUBICE

OMG ce-mi zice boyfriendu candu intre acu in dormitor:
"pupy, pupy, hai sa-ti arat cevaaaaaaaa"
cik un hacker a spart ceva cloud de la apple a furat neste treburi si a publicat pe torente etc etc
Se face ca era o zi de sfarsit de vara, numai ca sfarsitul de vara era si sfarsit de cariera si sfarshit de imagine de good girl a unor vedetiste, adeca, poze nud, tzatze, buci, cururi cu tot felul de chestii introduse intre paranteze si acolade .. eh ce sa-i faci
Urmeaza ce? sa se ridice in atmosfera un nor de la eruptiile de sperma, care va afecta zborurile avioanelor si stratul de ozon, ca eruptia lui Eyjafjallajökull din 2010, se imbogatesc niste patroni de reviste de scandal, scade pe bursa Apple si primeste premiu emisiunea care face cele mai multe vedete sa recunoasca in direct ca e true ce vedem pe torente.

Ce pot sa zic .... tocmai mi-a fost distrusa copilaria ( adica cea de sapt trecuta, cand am urmarit toate episoadele din Downton Abbey) cu imagini cu Jessica Brown Findlay.

 Deci probabil vom detecta  ca o serie de persoane sunt PUBICE in loc de publice.

Pumni in gura

Va amintiti cand starletele de pe la noi faceau poze deocheate prin reviste de specialitate, declarand ca totul e pentru o cauza nobila si banii vor fi donati in scopuri caritabile etc etc?

Recent mi s-a propus sa fac ceva poze nud tot pentru o cauza nobila. M-am gandit o vreme la ideea asta insa decizia am luat-o pe loc. Ma mustra constiinta (ca de ce m-am decis din impuls), insa de multe ori se intampla ca prima reactie sa fie si cea corecta, desi nu sunt fan al oamenilor care nu-si gandesc actiunile/deciziile.

Buuun ... pe tema asta .... a activitatilor pentru caritate, m-am amuzat teribil zilele trecute cand am urmarit un spot publicitar la antene.

Trebuie sa spun ca dincolo de amuzament, initiativa, ca si celelalte ale BGS, e una buna, de apreciat.

Iata clipul aici , cu care am inteles ca au castigat si niste premii .
In capul meu suna si altfel " pentru scopuri caritabile BGS iti da pumni in gura. Vino pe xy septembrie sa-ti iei pumnul in gura de mergi cu spatele ..."