Vreau să-mi arăt vaginul!

Mi s-a sculat .... inspiraţia, din nou, când m-am lovit pe pagina Iuliei Albu de pe facebook, de o poză cu Dana Rogoz depuiată toata ca un cioclod timpuriu căruia nu a apucat să i se usuce şi să-i pice ... părul.

Revin, again and again la obsesia tâmpită a fătuţelor din showbiz de a se comporta ca nişte obiecte de uz casnic pentru bărbaţi (gen peruţă de dinţi cu care te freci la măsele vreo 3 luni, pe urmă o înlocuieşti cu alta ... mai fermă) afişând părti ale corpului care se vor erotice, de parcă pe lumea asta, petrolul, poluarea, panourile fotovoltaice, zborul în spaţiu, vindecarea cancerului, preţul kilogramului de grâu si husele de telefon, se rezumă toate la ..... vaginul lor? 

Mai mult decât atât, văd şi o nemăsurată ambiţie de a arăta lumii, că fostele născătoare e oameni şi ele şi cine trebuie să vorbesc cu ele toată lumea! S-a creat un tipar, adică te remarci în lume, ori că esti sexoasă, ori că te-ai sexat cu vreunu', ori că ai sexat pe unu a lu' alta, ori ca te-a surpins cineva sexând pe la colţuri etc, apoi muiere de casă te găseşti în culmea fericirii ca nu te mai încape marimea 8, că poţi să bagi în tine ca vaca ( Vaca, te rog să-mi scuzi expresia) şi totul pe lume e roz şi pufos (şi mâncabil).

După momentul .... MAGIC .... devii toată o mamă, rezultă că eşti un exemplu şi le şti pe toate. Atunci începi să dai lecţii despre cum se merge, cum se beşeşte, cum se salută, cum se vorbeşte, cum se găteşte, cum se poartă, cum se ceartă ..... scoţi cărţi!

Ca şi cum asta nu ar fi suficient, OMENIREA trebuie să ştie că tu încă arăţi bine, că eşti bună, că cineva încă ţi-o mai trage!

Iar eu .... prăpăditul consumator de televizor public, ziar public, revsită publică, internet public, carte publică, în umila mea existenţă TE VĂD, te aud, te miros, te gust.

... îmi privesc în oglindă vaginul deloc "glamorous" .... "Oare ar trebui o poză before şi after ?" să am dovada vremurilor bune? Dar de ce să-i fac poză, cine mai vrea s-o vadă toată ruptă, ciufulită şi zbârcită?

Deci fetelor, anu' ăsta de Halloween zic să ne costumăm în nişte mari vagine să speriem lumea! Să se ştie că avem, că dacă nu-l arătăm oamenii cred că nu avem şi brusc devenim posesoare de .... (inteligenţă, bun gust, talent, opinie, judecată?).  OMG! =))

sursa foto: sfântul Google: http://evilcakes.files.wordpress.com/2013/10/vag1.jpg

Pornografie culinară

Hmmmm

Nu ştiu cum sună treaba asta, dar se pare că pentru unii, sau mai bine zis, pentru cei mai mulţi dintre noi, a mânca e una din plăcerile vieţii. Pentru alţi ... e pasiune, altă dată e responsabilitate, ori disciplină, chiar obligaţie sau pedeapsă, însă raaaaaar, sau niciodată nu am întâlnit un om care să transforme gătitul în plăcere, dincolo de papilele gustative.

"Mănânci şi cu ochii" mai zice câteodată .... 

Am mai zis că nu-mi place să gătesc. Faţă de alte persoane cu care mai stau de vorbă pe tema asta, nu mă încântă să văd toate ingredientele aşezate pe masa de lucru, nu gust de 10 ori mânarea în timp ce gătesc, nu o aranjez în farfurie până nu mai arată a mâncare.... fac asa.... o treabă rapidă (sau nu) cu care să trăiesc până data viitoare când e musai sa mai fac ceva. Pesonal, mă încântă mirosul apoi gustul şi deloc aspectul. Probabil mi se trage din copilărie, că mama, femeie industrializată, nu se omora să-mi facă te miri ce opere de artă. Mâncăm ca să trăim, nu trăim ca să mâncăm. Nici tradiţionala cină în familie nu se cam făcea, că fiecare cu programul şi bioritumul lui, mai mult sau mai puţin prezent pe acasă, deci pentru mine nu e ... ceva sacru.

Eh .. "condamnarea" mi-a venit odată cu minunăţia asta de băiat, singur la părinţi, pe care mama l-a răsfăţat cu prăjituri si feluri de papa, care mai de care mai bibilite, gâdilate şi gustate. Omul nu mănâncă singur, adica veşnic trebe însoţitor (de bol), nu trânteşte orice oricum în farfurie, nu vrea compromisuri şi musai instrumente adecvate. Pe lângă astea, vrea chestii diferite în farfurie, de-a lungul zilei, să fie proaspete, aranjate, descântate, colorate, etc.

Apăi, îmi pare rău stimabile, eu n-am nici tragere, nici vreme şi nici plăcerea să vin zilnic, de două ori, cel puţin, cu ceva nou şi gustos, pe masă ( a nu se înţelege că protestez, doar că 

La început ( când era sita nouă ) îmi era drag să gătesc numai pentru noi doi, de altfel, aveam şi mai mult timp de alocat acestui capitol. Ştiam să fac nişte feluri gustoase, bune, săţioase.... şi rapide oarecum. După o vreme îmi găseam mai mult treabă pe la comp, curăţenie, cumpărături, birou decât la cratiţă. Tânărul se găsea în poziţia de a ma aştepta acasă cu masa pusă (uff ce norocoasă sunt! îmi ziceam).

Orice minune ţine trei zile! Mă gândeam că pot tolera lipsa de disciplină şi curăţenie prin casă, inclusiv bucătărie, atât timp cât găteşte el mai mult. Şi găteşte bine! (am început să mă rotunjesc în obraji, şolduri :P, după cum se vede ). Relaţia noastră a început sa se transforme normal, într-una în care nu mai alergăm bezmetici prin cluburi( nu că n-a fost fain), ci preferăm să stăm acasă, să MÂNCĂM ceva făcut de mâinile noastre, la un film, leneveală etc.

La un moment dat mă aşteptam să se plictisească, ştiţi voi ... monotonie, alte obiective de viitor care mai inhibă omul, acesta, în cele din urmă căutând să scape de cotidian într-o lume cu gagici, poze sexy pe net, mai o revistă deocheată, mai verifici ce mai face colegă nush care pe facebook .... etc.etc.

Eh oameni buni, omu' meu salivează si băleşte prin magazine cand vede o bucăţică bună ... de carne. I se umezesc ochii la reţete cu poze pe net, şi se caută prn frigider şi dulapuri de ingrediente.
Când îl văd .... nu ştiu dacă să mă bucur sau nu, momentan, mă amuză teribil pornografia .... culinară pe care o urmăreşte, şi mă întreb dacă fiecare bărbat caută ce nu are acasă, şi dacă în categoria asta se încadrează ... o femeie pasionată de gătit ... sau măcar talentată în bucătărie.

sursa foto

Poftă bună!