Consider ca e bine, ca, la fiecare sfarsit de an sa ne facem o analiza personala in care sa cuprindem ceea ce am facut in anul respectiv, ce activitati am avut, ce realizari sau esecuri am avut, cum ne-am schimbat alegerile, atitutinea, prioritatile si asa mai departe. Cred ca ne ajuta sa fim mai constienti de noi, sa putem sa ne masuram cu noi insine, potentialul, gradul de maturitate si in ce masura evoluam.
Eu fac asta de cativa ani ... de cand mi-am dobandit si o oarecare independenta fata de familie, si cuprind de obicei chestiuni de cariera, scoala, pregatire profesionala, experienta in diverse arii, apoi relatia cu familia si prietenii si relatiile personale, poate chiar si unele chestiuni care tin de aspectul fizic, pot sa spun ca ma ajuta sa-mi pastrez o viziune de ansamblu, sa-mi scuz si sa-mi acuz reusitele si esecurile si chiar sa-mi planific mai bine anul urmator. Asta si fac.
La fiecare inceput de an imi structurez lucrurile majore de care vreau sa ma ocup in anul respectiv, nu le inghesui, tocmai ca sa ma pot ocupa de ele si las si loc pentru chestiuni neprevazute, care, la randul lor, isi pierd sau castiga prioritatea in functie de "planul" meu pe anul respectiv.
Anul acesta am realizat ca pana acum planurile si analizele erau facute foarte subiectiv si ma priveau doar pe mine (scoala mea, cariera mea, salariul meu, dezvoltarea mea, relatia mea, familia mea etc) iar acum simt nevoia sa introduc in meniu si chestiunea "lucrurilor pe care le dau inapoi" ("invatamintele"). Mereu am considerat ca nu sunt suficient de matura si bine pregatita intr-o arie, incat sa ma pun sa dau sfaturi, sa predau lectii si de aceea nu am considerat ca am ceva de spus, ba mai mult, m-am abtinut de la a ma eticheta cu anumite pareri si pozitii fata de o tema. Probabil din cauza aceasta am si avut mai putine conflicte, dar totusi, oamenii din jurul meu ma considera o persoana cu care se poate sta de vorba pe cateva subiecte din care amandoi interlocutori sa aibe de castigat, amandoi sa plece cu o informatie si o parere sincera in urma discutiei.
Iata ca anul acesta am decis ca nu imi e teama sa ma pozitionez de o parte sau de alta, a unei dezbateri, nu mi-e teama sa imi exprim parerea, indiferent de feedback-ul pe care il primesc, si daca totusi pic in cap, pot obtine un cucui dureros care sa-mi aminteasca o vreme buna de ce il am, sau chiar imi pot sparge capul, dar l-am spart pentru ca am spus ceva ce-mi apartine si ceva pentru care stau in picioare oricand. Am invatat sa-mi asum preferintele, raspunsurile, etichetele si la fel de bine am invatat ca nu trebuie sa ai cel mai inalt rang academic ca sa-ti exprimi in mod public parerea despre ceva.
Stiu, stiu, romanul filosofeaza pe toate temele, e si medic, si avocat si un desavarsit politician sau mecanic.
Ei bine, eu nu sunt medic, avocat, politician, mecanic, tocmai de aceea nu astept ca exprimarea parerii mele sa se oglindeasca pe statul de plata de la sfarsitul lunii, dar poate, prin actiunile mele pot sa inspir si alte persoane sa faca sau sa nu faca cum fac eu, unele lucruri.
Linkul pe care l-am atasat in titlul acestui material m-a facut sa ma gandesc la niste lucruri:
- cineva, la fel ca mine, face o retrospectiva a ceea ce s-a petrecut cu un an inainte
- analizeaza plusurile si minusurile pe subiectul de interes
- lasa subiectul deschis la care ceilalti pot participa
- isi declara si asuma intentia materielului difuzat
iata ca nu pare asa de greu.
Stiu ca materialul abordeaza situatia din Statele Unite, dar cred ca putem lua exemplul originalitatii, a modului de abordare s.a.m.d. si sa-l punem in oglinda, intr-un mod productiv, cu situatia de la noi din tara.
Cele bune!
No comments:
Post a Comment