În timp ce unii se ceartă pe articole încălcate din protocoale, pe mizeria din spitale, pe chiloti şi alţii se războiesc, ca la noi, pe vremuri, îşi serbează ziua de naştere sau îşi aruncă ciorapii în WC, în Finlanda e noapte, în Timişoara e sexy. Nouă ne place sexy, altfel nu merge.
Pe ici, pe colo se mai plânge câte unu' de viaţa grea, de taxe şi impozite, de câinii care ne fură, ne mai minunăm de cadavre furate din spitale şi cam aşa trece ziua, galopând printre ştiri, noutăţi, şi frustrări, fără să ne întrebăm cu adevărat care e diferenţa între oul alb şi oul maro.
Ei bine ... dar ce-ati vrea?
Să grădinărim? - ne ţine de foame?
Să facem club de carte, apoi să dezbatem utopiile altora? - ne ţine de foame?
Să înfrumuseţăm gratis spaţiile publice? - ne tine de foame?
Sa notăm toate ideile bune, care ne vin, dar sunt greu de realizat? - ne tine de foame?
Care e valoarea nutriţională a activităţilor zilnice?
Trebuie chiar totul să ne ţină de foame? Şi dacă da, care foame?
Ca să-ţi potoleşti foamea, cel puţin în teorie, ar fi indicat să munceşti (fie că munceşti pentru spirit, pentru bani, pentru muşchi, pentru cunoaştere, pentru experienţă, pentru binele altora, pentru papuci noi).
Dar ce înseamnă munca?
Unii spun că decât să lucrezi degeaba, mai bine stai degeaba, alţii ...mai tineri, se plâng că angajatorii vor tineri, creativi, dinamici şi cu muuuuuultă experienţă :))
ATENŢIE
Acesta este un material prin care susţin voluntariatul!
Din păcate nu am sute de ore de voluntariat, iar, în accepţiunea mea, voluntar nu înseamnă numai plantat de copaci şi mângâiat căţei prin parcuri, nu că asta n-ar fi fain, din când în când.
Mulţi dintre noi, vrem să fim angajaţi la firme mari, faine, de renume, la care considerăm că avem acces ori prin superskills şi experienţă ( deci peste vreo sută de ani), ori prin recomandare (alias nepotism, la noi). Considerăm că entuziasmul sau tinereţea sunt suficiente, că teoria din şcoală oricum nu are legătură cu practica de la job, că experienţa vine muncind şi că why bother, că oricum la un moment dat suntem exploataţi.
Faină viaţă nu? Abia aştept să fac copii şi să le spun grozăvia! Să le spun că dacă stai ca trifoiul cu patru foi şi faci fotosinteză, vin oamenii şi te admiră şi te vor lângă ei! Iar tu trifoiule, prin simplul răsărit al soarelui, ţi-ai îndeplinit cu succes destinul!
Ştiu că mulţi îşi rup gâtul să facă, să dreagă, se lupta cu economia, preconcepţiile, taxele, discriminarea, dar azi nu-mi propun sa fiu politically correct!
Azi îmi propun să le dau un şut în fund celor care au scris în CV numai numele şi adresa, că nimeni nu i-a angajat, că de unde experienţă, că e tineri, săracii (scuzaţi-mi agramaticalităţile)!
Să-i trimit la voluntariat, oricare ar fi ăla, să înveţe şi ei ce-i aia echipă, expirmare, negociere, raport de muncă, competiţie, ONG ş.a.m.d. . Măcar să nu mai fie degeabişti fără experienţa, ci să fie degeabişti cu o lungă listă de lucrat pe gratis, care-i face mai angajabili, la un moment dat.
Dacă în urma acestui text vă apucă un dor de ducă, iacătă loc unde aşteptăm degeabiştii să voluntarieze pentru ţâţe.
No comments:
Post a Comment